O zi la catarari in Cheile Dobrogei

In sfarsit am reusit sa facem un grup mai mare decat cel obisnuit (adica 10 insi fata de 4) si sa intindem o sesiune de escalada in Cheile Dobrogei ieri 8 iunie, 2009. A fost o zi incarcata, obositoare dar si cu mari succese. Din cei care am fost 4 aveam experienta in escalada (Eu, Marius, Vlad si Razvan), iar ceilalti erau mai la inceput. Drept urmare am incercat sa punem manse pe trasee de dificultate usoara si medie (Cronos, Hera, Io si inca 2 trasee anonime in stanga si dreapta lui Hades).

Pentru inceput ne-am incalzit cu cate un Cronos, coarda fiind montata pe un traseu apropiat si existand posibilitatea de a face balans am incercat sa ne autoasiguram cu inca o coarda statica, aceasta fiind continuarea uneia din corzile care echilibrau coarda dinamica de pe traseul de langa Cronos (complicat de explicat).

Dupa ce am terminat cu incalzirea am urcat traseul din stanga lui Cronos (un traseu nemarcat, nespituit – ne-am folosit de spiturile traseului din stanga lui Hades si pitonul pentru Cronos pentru a muta coarda aici). Nu am reusit sa il fac din prima fara o oprire in coarda pentru a ma odihni, dar pentru un moment imi iau gandul de pe el si incerc Io, care e mai greu. Incep sa urc, incercat sa evit “a trisa” folosind muchia din dreapta lui ci sa urmez linia spiturilor. Ma chinui la un pas fara prea multe prize de picioare si mainile intr-o fisura oblica, dar nu reusesc. Ma opresc sa ma odihnesc, iar atunci vine Razvan cu un sfat, imi zicea sa folosesc o priza de picior ascunsa din pozitia mea. Dupa ce imi odihnesc bratele, reiau pozitia si incerc sa pornesc folosind si priza de picior nou descoperita, si bineinteles ca am reusit. Off, ce simplu era daca observam eu priza asta de la inceput. Dupa pasul asta greu mai urmeaza cativa pasi medii ca si dificultate, si se termina traseul. Ma cobor si dupa cateva minute de odihna incerc sa fac traseul din nou. Bineinteles ca a fost mult mai usor stiind prizele, de data aceasta reusind sa termin traseul fara odihna in coarda.

Marius in stanga de Cronos

Dupa ce am terminat si Io ne-am propus sa trecem la ceva si mai greu asa ca mutam coarda de pe dreapta lui Hades, pe stanga lui, langa pestera. Ne-am dus sus, fileaza, rapel, opturi, “coarda!”. In timp ce montam acest traseu, a aparut si restul gastii (initial am venit 5), ei fiind mai la inceput, asa ca am amenajat Cronos cum trebuie pentru a se distra si ei, nu numai noi.

Fiind cel care a vrut mutarea coardei aici, am urcat primul. Urc pana la punctul de blocaj, si incep sa caut prize (ca de fiecare data), mai incerc sa ma arunc dupa prize, dar nu reusesc din prima asa ca tot coarda devine prietenul de odihna. Dupa cateva incercari nereusite in sfarsit reusesc sa prin priza pe care o vanam, si de data asta nu ii dau drumul, ma fortez, urc picioarele pe perete si ma bazez pe aderenta espadrilelor si forta mainilor si urc incet, incet. Pas greu, dar reusit! Dupa ce am trecut de zona putin surplombata cu pasul dificil urmeaza o traversare in stanga. Prima data gresesc traseul si ma urc mai sus decat ar trebui, ajungand intr-un punct mort, asa ca ma cobor putin si continui traseul. Si pe aici existau cativa pasi mai greuti dar nu se compara cu cel de la surplomba.

Marius, Vlad si Razvan au abordat mai toate traseele pe care au fost montate corzi iar cei noi s-au jucat pe Cronos, Hera si Io. Dintre cei noi, un prieten care era prima oara la catarari a facut senzatie, urcand Cronos fara probleme apoi abordand Io, si reusind sa ajunga pana sus (nu foarte elegant sau rotpunkt, dar pentru o prima incercare eu nici n-as fi incercat).

Mai multe poze poti sa gasesti aici.

Cauti echipament de  escalada sau alpinism / ture pe munte? Click aici!